La drum prin minunatele tinuturi moldovenesti.....

           In dimineata zilei de 24.08.2011, am pornit cu totii la drum, cu mult entuziasm si cu dorinta in suflet de a ne bucura de tot ce Dumnezeu a creat, atat prin mana omului, cat si prin nemarginita Sa daruire. Si cum tot moldoveanul face o cruce mare inainte de orice lucrare, ne-am oprit si noi la Manastirea Sihastria loc de pelerinaj pentru toti credinciosii. Desi nu in proportia marilor ctitorii voievodale, care au avut un rol insemnat in trecutul Moldovei medievale, Manastirea Sihastria, prin cele trei secole de existenta, evoca totusi cateva momente istorice de seama. 
"Aici, retrăgându-se din lume, dar nu urând-o, ci purtând-o în rugăciune către Dumnezeu, sihaştrii învăţau de la natură, de la cele dinafară, taina liniştii interioare pe care simteau că trebuie să o dobândească cât mai mult pentru a se apropia neîncetat de Dumnezeu. Astfel, în vârf de munte sau în desişul codrilor, lângă un susur de izvor, sihaştrii isi durau chilii simple din lemn ori şi le săpau în stâncă, mai apoi veneau alţii, îşi făceau o bisericuţă şi aşa se năştea o sihăstrie." (apud www.sihastriaputnei.ro)

Dar cum calatorului ii sta bine cu drumul, ne-am aplecat capetele in rugaciune, multumind lui Dumnezeu pentru toate cate ne-a daruit si cate are inca sa ne mai daruiasca si ne-am rugat pentru ca toata suflarea pamantului sa traiasca in pace si armonie.

Setea de Dumnezeu este mare, insa parca nu doare asa tare ca foamea ce pusese stapanire pe noi. Asa ca la prima cotitura, intr-o poenita, oaza de verdeata si lumina, ne asezaram si ne potoliram foamea. 

Tare bine ne mai era la umbra copacilor, inspirand aerul rece si curat de munte, insa lung era drumul ce-l mai aveam de parcurs pana la Lacul Bicaz sau Marea Neagra a Neamtului, cum i se spune prin zona. Am ajuns si la coada lacului, insa deveneam din in ce mai nerabdatori sa ajungem la celalalt capat, vazand imensitatea acelui lac de munte, parcurgand cred cca 30 km pana la debarcader unde eram asteptati deja de un vaporas. Cat de lung e lacul, am vazut in drumul nostru pana la debarcader, dar despre adancime nu a vrut nimeni sa afle....Ne-am multumit sa privim luciul verzui al lacului de pe vapor, fascinati de muntii falnici, precum niste strajeri. 

Daca in mica croaziera pe lac am plutit pe luciul apei, curand urma "sa plutim in aer" cu telegondolele din Piatra Neamt. Sa mai pomenesc de bucuria, teama si multe alte emotii ce ne-au cuprins la gandul ca vom strabate aerul deasupra orasului, inchisi in acele cabine micute? Teama si bucuria, amandoua deodata stiind ca pentru prima data vom fi "la inaltime".

          Dupa ce am revenit cu picioarele pe pamant, am tras profund aer in piept si am facut cale intoarsa spre casa. Acolo ne astepta masa intinsa si paturile unde am putut depana in minte imaginile ramase intiparite acolo. 

P/S Daca pe aceasta cale am facut cunoscuta bucuria acestui pelerinaj, nu pot sa nu aduc in acelasi timp multumiri tuturor persoanelor "implicate" in realizarea visului nostru. 

Multumiri in primul rand domnului ing.Dimitriu Robert, domnului viceprimar Catalin Alexa, familiei Boldea Cornelia si Tonino de la S.C. FIVE CONTINENTS GROUP S.R.L., domnului Tupilusi Tudorel si domnului Pantiru Ion de la S.C. ALDI LIVI S.R.L.

Dorina Prisacariu
Sef centru