duminică, 18 septembrie 2011

Supa de bolovani

          În ultimele 4 săptămâni am tot "servit" supă de bolovan, fără ca cineva să ştie neapărat cine a strâns ingredientele necesare, cine a făcut supa, ş.a.m.d. Astfel că, în data de 14 septembrie, când creştinii au sărbătorit "Ziua Crucii"(detalii despre această sărbătoare puteţi citi pe http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/obiceiuri-ziua-crucii-68768.html ), am adunat cu mic cu mare în faţa centrului pentru a ne organiza, astfel încât supa de bolovani ce urma să o facem să fie suficient de "consistentă" şi pe înţelesul tuturor pentru a nu uita pe viitor reţeta specială. 
         "Deci dragilor, după cum v-am tot promis, astăzi vom mânca supă de bolovani, zic eu."
         "Dar spuneaţi că astăzi vom face cartofi la grătar, se auzi o voce din mulţime!"
Şi ca să nu creez mai multă confuzie, m-am grăbit să le spun povestea supei de bolovani, ca să elimin orice neînţelegere şi pentru că deja salivam la gândul ei. 

Supa de bolovani



"Cu mulţi ani în urmă, trei călători înfometaţi şi obosiţi au ajuns într-un mic satuc. Taranii de aici abia supravieţuiau de la o zi la alta ca urmare a secetei ce se abătuse asupra lor. S-au adunat repede în piaţa satului ca să-i întâmpine pe călători, însă au făcut-o fără să aducă nimic de mâncare pentru ei. Au început să se plângă că nu le-a mai rămas nimic şi că sunt muritori de foame.
Călătorii au schimbat cateva vorbe între ei. Apoi s-au întors către bătrânii satului. Primul călător le-a spus:-Pământul vostru săracit v-a lăsat fără nimic de oferit, dar vă vom împărtăşi noi din puţinul pe care îl avem: secretul cu ajutorul căruia poţi face supa de bolovani.Bineînţeles că ţăranii au fost intrigaţi de spusele călătorului. Au aprins focul şi au pus cel mai mare vas cu apă la fiert. Călătorii au aruncat în apă doi bolovani bine spălaţi. Aceasta va fi o supă foarte bună, zise al doilea călător, dar un pic de sare ar face-o minunată!În acel moment o ţărancă s-a ridicat şi a spus:-Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai ramas un pic de sare…S-a întors repede şi a mai adus şi un şort de bucătărie, un pătrunjel şi o gulie. În timp ce acestea au fost puse la fiert şi altor ţărani li s-a mai împrospătat memoria. În curând în oală au fost puse orz, morcovi, carne de vacă şi smântână. Până sa fie gata supa, a mai aparut si o sticla de vin.Tot satul alături de cei trei soldaţi s-au pus să se ospăteze. Au mancat, au cântat şi au dansat până târziu în noapte, cum nu se mai întâmplase de multa vreme.Dimineaţa, când cei trei călători s-au trezit, toţi sătenii stăteau în faţa lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai bună pâine şi brânză.-Ne-aţi împărtăşit cel mai mare secret, acela de a face supa de bolovani, a spus un ţăran călătorilor, şi pentru aceasta nu vă vom uita! Auzind acestea, al treilea călător s-a întors către mulţime şi a spus:-Un lucru rămâne mereu adevarat: doar împărţind poţi face o mare sărbătoare!"

         Auzind ei povestea înţeleseră degrabă că doar punând mână de la mână putem să facem un grătar de pomină. Astfel, fiecare a pus cât l-a lăsat inima şi buzunarul şi-au fugit în piaţă să facă cumpărăturile. (Cum pot fi pregătiţi pentru o viaţă independentă, dacă ei nu ştiu ce se află şi în spatele cortinei)
         În acest timp am pregătit grătarul ajutaţi fiind şi de alţi "săteni"(mulţumim domnului ing. Marius...) şi cele necesare pentru un grătar de pomină doar de legume, că doar era zi de post. Şi pentru că dădurăm veste-n "sat" despre vestita supă de bolovani, primirăm şi nişte roşii, frumoase de crăpa pielea pe ele, pentru a face parte la masa noastră de pomină. 
         Ajunse legumele de la piaţă, repede s-au grăbit câteva fete harnice să le primenească pentru grătar:
Foto: Nechifor Andrei

Foto: Nechifor Andrei

Foto: Nechifor Andrei

Câtă bucurie şi satisfacţie în sufletele lor...Mă întreb şi acum care o fi fost adevaratul motiv al bucuriei: faptul că urmau să se delecteze cu supa de bolovan sau pentru că ei erau protagoniştii.
           Cum trecuse suficient de mult timp, grătarul ne aştepta roşu de mânie, că nu mai veneam cu legumele,  să le poată veni de hac.
Foto: Nechifor Andrei

Foto: Nechifor Andrei

Foto: Nechifor Andrei

Nici usturoiul nu a lipsit de la masa noastră, jertfindu-se şi el pentru acest act nobil.
Foto: Nechifor Andrei
     Şi uite aşa, când toate au fost pregătite, ne aşezarăm în jurul mesei şi ne înfruptarăm cu toţii din bucatele de post, că doară şi noi suntem creştini.
Foto: Nechifor Andrei
Foto: Nechifor Andrei
Şi aşa am mâncat cu toţii şi ne-am veselit până târziu.
Sper că acea activitate să ne fi învăţat pe toţi că "doar împărţind poţi face o mare sărbătoare".

Dorina Prisacariu
Şef Centru

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu